Prima reteta impartasita

Deja vreau sa va minunati putin!
Astazi am gatit porc in sos cremos cu garnitura de paste.
Mai intai de toate, nu am poze, pentru ca ideea mi-a venit mult mai tarziu, dar poate voi face maine cateva fotografii.
Am folosit cotlet cu os. Cotletul este o carne cu un gust foarte bun, aromat, care iti incanta papilele, atat timp cat nu il faci prea tare, altfel, devine o carne atoasa, fada si inecacioasa. Ca atare, cand il prajiti, sau frigeti, sau orice vreti sa faceti, aveti grija sa ramana suculent.
Am luat cateva bucati de cotlet pe care le-am spalat, sters cu grija, condimentat si uns cu ulei si le-am aruncat in tigae, doar cateva minite pe fiecare parte. Mmmm, mirosea dumnezeieste in casa. Carnea era foarte proaspata, asa ca parfumul ei prajit mi-a amintit de copilarie, cand se taia porcul si se prajea prima carne. Acel miros trebuie sa il ai permanet in nari cand faci porc. Daca carnea ta nu miroase la fel, inseamna ca prospetimea ei este indoielnica.
Am tras aer in piept si am scos carnea. Nu trebuie sa stea la cald neaparat, se poate molesi.
In ce a ramas de la carne, am aruncat o ceapa potrivita taiata marunt si cativa catei de usturoi in feliute si am stins repede cu vin alb. Sec. Am lasat sa se risipesca aburii alcolului si am adaugat putina supa. Dupa cateva clocote, am adaugat smantana. Ca sa nu se branzeasca, cum am patit eu, nu uita sa o scoti din vreme de la frigider si sa o amesteci cu putina zeama fierbinte inainte de a o turna peste sosul firbinte.
Miroase-ti mancarea. E foarte important. Cam toti bucatarii iti vor spune, cred, sa iti gusti mancarea. Eu nu prea o fac. In schimb, miros tot ce pun in mancare. Imi place mirosul de mancare buna si cred ca prin miros imi dau seama daca este buna sau nu.
Dupa cateva clocote, sosul meu este gata. Il torn peste carnea aranjata in tava si fixez 30 de minute cronometrul cuptorului.
Iau o gura de vin. E bun. Aranjez masa.
Ce fac pastele mele? Ei bine, pun apa la fiert, cu sare, bineinteles. Orice paste sunt bune, dar mie mi s-au parut potrivite cele late, care seamana cu taiteii facuti in casa. Respect instructiunile. Pe urma amestec cu sos, culmea pentru riztto: parmigiano con basilico. Era singurul sos din casa. Mirosul pastelor era usor patrunzator, dulceag si tare in acelasi timp. Dar se vor raci pana este gata carnea. Le-am pus repede in termorezistent si in cuptor cu ele. Au iesit moi, nelipicioase, intregi, cremoase, decorative si mai ales deosebit de gustoase.
Sunt doua variante de a manca ce am gatit.
Primul este clar carnea alaturi de paste si cu un pahar de vin.
A doua varianta este mai sofisticata putin si merge foarte bine cand ai invitati, dar nu prea pretentiosi, caci in definitiv, nu e ceva extraordinar. Servesti pastele la inceput. Prezinti cotletul ca fel principal alaturi de salata verde asezonata cu fasii de morcov si semirondele de ceapa si bineinteles daca invitatii tai nu sunt la cura de slabire, cu un piure facut din cartofi amestecat cu putina nucsoara si branza moale.
Te las pe tine sa alegi varianta de prezentare si bineinteles sa iti alegi vinul care iti place. Nu stiu daca suntem inca suficient de complicati sa alegem vinul care se asorteaza, potrivit etichetei.
Sunt curioasa ce gust va avea mancarea mea maine.
Savureaza!

Gatesc!

M-am hotarat sa gatesc. Ei, nu asa dintr-o data. A inceput sa imi placa.
Nu vreau sa ma compar cu nimeni, nu vreau sa copiez pe nimeni. Nici macar nu am de gand sa scriu de unde imi procur retetele. Vreau doar sa gatesc si sa scriu despre asta. Cred ca este mult mai important gustul si sentimentul acelui gust decat sa ma asociez cu o persoana anume, cu o revista sau carte de bucate.
De ceva timp, mi-am dat seama ca imi place sa gatesc, imi place sa mananc si mai ales imi place sa vad mancarea asezata bine in farfurie. Sunt la inceput. Am gatit doar cateva retete, dar vreau sa le impartasesc si as vrea sa descriu gustul si ceea ce am simtit cand am mancat.
Sunt convisa ca retetele pe care le voi incerca le voi repeta daca imi vor placea si atunci voi vrea sa schimb ceva. Voi scrie daca schimbarea a fost buna sau catastrofala.
Imi doresc in secret sa citeasca multi ceea ce scriu eu, dar, daca nu se va intampla, cine stie, ma voi simti eliberata de gatit, de gust, de aranjat in farfurie, sau poate dimpotriva, la un moment dat voi strange tot ce am scris si voi publica candva.
Stiu de la mama ca o mancare isi schimba gustul a doua zi. Voi scrie despre gustul din prima zi, dar si despre cel din a doua zi. Voi scrie daca mancarea este mai buna rece sau calda, daca a mai avut nevoie de sare, sau daca am pus prea multa nucsoara...
Voi scrie despre gustul mancarii gatite de mine...