Am luat doua dorade potrivite, gata curatate. Mi-au lasat "urechile" intacte, cat sa vad ca pestele este proaspat. Dorada miroase a mare, a sare, a alge si scoici. Imi place mirosul, mai ales in miez de iarna friguroasa. Am spalat foarte bine pestele, cu atentie l-am pipait si mirosit. Pestele trebuie sa fie proaspat, altfel, mai bine nu te apuci de gatit.
Fac dorada in sare. Nimic mai simplu, mai gustos, mai savuros.
Asez un strat de sare in tava, suficient de gros cat sa nu se vada tava mea neagra. Asez cu drag pestele. Fac doua delusoare de sare. Pestele trebuie sa fie acoperit complet de sare. Il verific pe toate partile. Nu se vede nimic.
In cuptorul incalzit, tava mea va sta linistita cam o ora, cat sa se coloreze in parti sarea. Cand a inceput sa se coloreze, e clar ca pestele meu este facut. Daca il las mai mult, devine uscat, de parca a stat la vant si sare cateva luni. Am patit asta si nu mai vreau sa mananc asa ceva. Niciodata nu ma grabesc sa curat sarea de pe peste. Firbinte, pe alocuri topita, sarea mea va pastra mult timp cald pestele. Asa ca, dupa cam o ora, pot inca manca un peste cald si fara pic de sare lipita de el si mai ales absolut intreg. Pielea lui fina este intacta si iata frumoasa.
Si merge excelent cu salata verde!
Savureaza!
